Cum a început pe internet?

La fel ca orice nouă industrie, posibilitățile de dezvoltare și evoluție pe internet sunt nelimitate. Iar istoria ne-a învățat asta de-a lungul timpului, cu fiecare mare revoluție (industrială, tehnologică etc). Odată adoptată, devenim și mai curioși despre ce putem face mai bine. Mai repede. Mai eficient. Mai mult. Mai smart. Mai altfel.

Crizei www-ului din anii 2000, unde piața pe internet devenea o plajă virgină pe care curioșii descopereau limitless-ul tehnologiei digitale, a dat oamenilor posibilitatea de a-și descoperi noile direcții în care acest spațiu virtual să le ușureze și faciliteze viața. Iar comunicarea a fost primul lucru pe care l-am acceptat cu toții fără prea mari eforturi.
Dacă înainte exista un număr de caractere în care trebuia să ne limităm pentru a transmite mesajele, acum acest internet îți dă posibilitatea să folosești oricâte caractere ai nevoie, orice tip de informație vrei să transmiți (foto, video, txt, csv ș.m.d). Iar ăsta a fost contextul ideal în care platformele digitale au pășit către comunitățile de oameni, grupați până atunci în comunități numite cercuri de prieteni, cartiere, orașe, țări.

Curiozitatea creează oportunități

Brusc, puteai cunoaște oameni din zone și țări în care nu ai fost niciodată. Brusc, aveai libertatea de exprimare și explorare pe care nu ai trăit-o în afara tastaturii niciodată. Iar curiozitatea e un sentiment pe baza căruia orice nouă industrie se bazează în procesul de maturizare. Fiind totul atât de nou și atât de deschis la schimbare și creare, curioșii sunt cei ce ajung să dea direcția pe care industria nu știe că o poate avea.
Așa se lansează o piață liberă de creatori de features, aplicații, servicii, programe.
În 2000, criza www-ului plecase de la un consum foarte mare de website-uri și informații de pe internet, dar modalitatea de monetizare a traficului era un concept ce dădea bătăi de cap chiar și unor companii mature precum Yahoo! De ce? Pentru că metodele offline-ului nu mai aveau aceleași baze în online, nici măcar atunci când ne raportam la metodologia de pricing. Și curioșii au înțeles, au explorat, au creat. Astfel a apărut conceptul de data.

Atunci când folosești ceva gratis, produsul ești tu.

Te-ai gândit vreodată de ce există anumite servicii pe care nu le-ai plătit niciodată? Unde este casa de marcat Google, pe a cărei bandă să ne punem toate căutările pe care le facem? De ce nu face bip atunci când am terminat căutarea și ne vedem de ale noastre? Poate pentru că nu ăla e produsul?

Dar care?!
Data.

Exiști online, deci consumi. Te uiți la un video, dai un like, lași un comentariu de hate, tag-uiești prietenul amuzant la un video despre care știi că i-ar plăcea. Faci toate lucrurile astea și crezi că tu te folosești de mașinăriile alea că ți se cuvin, normal. Păăăi, nu prea.
Tool-uri, features, noi butoane, aplicații de tot felul și orice le mai spui tu că vrei să-ți dea în platformă, o să o facă cu cel mai mare drag. Pentru că interesul lor e să consumi. Cât timp nu te plictisești, ei încasează plasându-ți din când în când reclame (multe, mai exact una dintre 5 postări sau chiar mai mult dacă se poate).
Le plătești eforturile departamentelor care au dezvoltat noul newsfeed video cu faptul că te ține în scroll zeci de minute în șir. Ai mai sta atâta timp dacă ar face bip după fiecare scroll dat? Păi nu, că bip = costă mai mult. Ai mai sări din Facebook în Insta, apoi pe Whatsapp, de unde te duci pe Youtube, iar apoi ți se face foame și cauți pe “aplicația de mâncare” felul ăla de care nici nu știai că îți este atât de poftă?

Mai vreau

Suntem o societate bazată pe consumerism, iar asta nu cred că mai surprinde pe nimeni. Trăim să consumăm. Nu mai știm cum e să fim flămânzi, pentru că avem biscuiți pe care să-i mâncăm atunci când “ne este puțin foame”. Nu mai știm ce înseamnă să-ți cumperi o haină pentru că nu ai, o cumperi pentru că ai nevoie de ceva nou. Iar comportamentul ăsta e fix pe placul celor care înregistrează consumul tău în scopul profitului propriu. Accepți? Pardon, folosești? Atunci nu te plânge că Facebook “îți fură datele”. Tu consumi, deci tu le creezi acele date, tu le dai, ei doar încasează pe timpul tău, pe ce le dai de bună voie.

Nu mai vreau

Ca să încheiem într-o notă pozitivă, orice învăț are și dezvăț. Piața asta se maturizează, iar odată cu ea și comportamentul oamenilor conștienți de consum. Nu vom putea noi doi să schimbăm evoluția și implicarea tehnologiei în viața cotidiană. Dar putem decide asupra consumului pe care îl facem cât mai conștient, iar modelul ăsta va ajunge să fie văzut de alții ca fiind un plus pe care tu, eu, noi îl avem.
Poate oprirea notificărilor aplicațiilor, după o anumită oră, te va ajuta să te odihnești mult mai bine seara. Poate stabilirea unui program fix de stat în fața telefonului îți va câștiga timp pentru tine și familia ta. Poate conștientizarea scroll-ului îți va câștiga timpul ăla, pe care îl vrei, pentru a ieși în fiecare dimineață la alergat.

Cine știe, poate există viață și dincolo de ecran, nu?

Bip